|
Kedves románul nem értő barátaink! Ezt most sűrgős volt ide (is) feltennem, ígérem, hogy amint időm lessz, azonnal lefordítom és felteszem magyarul is:
Către: Inspectoratul Poliţiei Judeţene Harghita,
Domnului Inspector General
Subsemnatul: Kozma Botond Szilard, din Miercurea Ciuc, Str. Kosuth Lajos (în Cartea mea de inentitate figurează vechiul nume: Florilor), Nr. 12/a/5, cu Carte de Identitate seria HR, şi Nr. 041923, emisă de Poliţia M- Ciuc, la 05, 09. 2001, cu profesia de bază subinginer de construcţii, dar reprofilat după scimbarea regimulul din Romînia, mai întîi în ziarist, după aceea în astrolog, profesie pe care o exercit şi în prezent. Ţin să mai menţiunez cu privire la vocaţia mea, că de fapt mă consider şi sînt poet - scriitor consacrat, cu şapte cărţi editate pînă în prezent (Trei volume de poezii, trei volume de studii de metafizică şi astrologie şi un roman de 8OO pagini, din care primul volum de 412 pagini a apţrut chiar pe data de 6 V. 2009) şi fiind membru al Uniunii Scriitorilor din Ungaria din anul 1992.
Am ţinut să vă informez despre aceste detalii şi diferenţieri personale obiective dintre vocaţia şi cariera mea de scriitor şi dintre meseriile, cu care mi-am cîştigat şi sînt nevoit să î-mi cîştig pînă astăzi existenţa materială (cît şi exista familiei mele numeroase cu 4 copii minori), deoarece conider această activitate intelectuală foarte intensă şi diversificată pe care sînt nevoit să o duc zi de zi, şi mai ales faptul că mi-am văzut apărut în sfîrşit pe data de 16 V. 2OO9, romanul meu roman (Romanul „cel mare”!) la care am lucrat nici mai mult nici mai puţin, 18 ani de zile(!), a fost cauza pentru care am uitat total, de faptul că ultima oară cînd am circulat cu automobilul meu, proprietate personală, tip LADA 15OO, cu Nr. înmatriculare 4 HR GNA (Mai tîrziu, după ce mi-au găsit maşina, mi-am adus aminte că nu pe data de 4 mai 2009, cum am crezut mai înainte, ci pe data de 2 mai 2009!), am lăsat-o parcată în parcarea din faţa blocului unde stă bunica soţiei mele. (Filtermeister Terezia, Str. Alea Narciselor Nr. 2, Scara A, Ap. 11)
Faptul că m-mia apărut romanul (Editura Status, din Miercurea – Ciuc, 2OO9, l-am aflat de la directorul şi proprietarul editurii în seara zilei, de 6 V. 2OO9. Deşi – trăind o viaţă după concepţii spirituţle - obişnuiesc să beau băuturi conţinînd foarte – foarte rar, de bucurie am băut cu Editorul trei (3) sau patru(4) pahare de palincă curată, pentru care a doua zi, deci pe data de 7 V. 2OO8, nici nu ami ieşit din casă, şi după ce mi-am terminta munca de astrolog, am scris numai E-mailuri şi am det telefoane, în scopul de a pregăti lansarea pe piaţă a romanului. Cosider că se poate înţelege, că persoana mea nefiind un computer, de ce în aceste împrejurări importante, după data de 6 mai 2009, s-a putut şterge din memoria mea amintirea faptului că pe data de 2 mai 2009, nu mi-am adus acasă automobilul, şi de ce a doua zi, deci pe data de 8 V. 2009, cănd am vrut să-i schimb bujiile, am rămas stupefiat, şi nu găseam nici o explicaţie locigă la faptul că nu mi-am găsit maşina la locul de parcare din str. Kosuth Lajos, unde în amintirea mea, ea a fost lăsată de către mine pe data de 4 V. 2oo9.
După ce am căutat automobilul în sus şi în lat pe strada Kosuth Lajos, cît şi în spatele bloculi nostru, şi de asemenea în faţa clădirii Şcolii Segito Maria, de pe lîngă Piaţa centrală, une aveam obiceiul ca să mergem la antrenamente de Karate, cu fetele, şi de unde în aminirea mea am venit acasă cu maşina pe data de 4,V, 2oo9, şi după care am ăntrebat-o şi pe soţia mea, Kozma Emoke, dacă are vre-o ideie, că de ce nu este maşina în locul unde am parcat-o, la orele 18,15 m-am dus la Ofiţerul de serviciu al Pliţiei Municipale M-Ciuc, şi l-am întrebat că ce treabă am de făcut în acest caz.
Vreau să menţionez de la bun început, că eu nu de aceea m-am deplasat la Organele de Poliţie, pentru că mi-aş fi făcut griji din cauza valorii în bani al maşinii (ŞI ACEST LUCRU I-AM DECLARAT CLAR ŞI OFIŢERULUI, DE LA IPJ-HARGHITA, CU CARE M-AM ÎNTÎLNIT PRIMA DATĂ, dar i-am spus-o şi domnului în civil, pe care anchetatorii la-u numit ulterior cu numele de „Şeful” şi cu care m-am întîlnit o singură dată în parcare!), ci numai, şi numai pentru cazul în care maşina ar fi fost sustrasă de vre-o persoană tînără iresponsabilă, care nu ştie să conducă, şi ar putea produce cu această maşină un accident grav, să se poată lua măsuri, pentru ca această posibilitate să fie prevenită. Ofiţerul de serviciu, a consemnat că mi-am pierdut maşina în Registrul de evenimente, de la poata istituţiei, mi-a cerut Nr. De telefon, şi mi-a spus ca să mă interesez la Consiliul Local, dacă nu cumva maşina a fost ridicată dintr-un motiv anume, şi să mă mai uit încă o dată bine pe străyile şi ăn locurile de parcare folosite de mine, şi dacă tot nu se găseşte maşina, NEAPĂRAT SĂ REVIN CHIAR ÎN ZIUA (De fapt seara) ACEEA, PENTRU CĂ AŞA SCRIE LEGEA, CĂ EU AM OBLIGAŢIA SĂ DAU DECLARAŢII SCRSE, DESPRE FAPTUL CĂ MAŞINA A DISPĂRUT.
Totodată dînsul mi-a cerut şi numărul de telefon mobil, şi din oră în oră mă suna ca să afle ştiri despre starea lucurilor, şi mă ruga insistent (Aproape că nu î-mi poruncea...), ca după ce mi-am epuizat căutările şi mi-am terminat programele de familie (Am avut stabilit cu familia înainte cu mai multe săptămîni ca să mergem şi să luăm parte în această zi la întîlnirea cu Doamna Scriitoare Jokai Anna, din Budapesta, care a fost Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Ungaria, chiar atunci, cînd eu am fost ales şi primit ca membru în acestă uniune profesională în anul 1992, şi la care neapărat am vrut să-i înmănez nepărat în mod personal romanul noau apărut!), să revin la antreul unde se află Poarta Poliţiei locale, ca să facem proceslu verbal, despre dispariţia maşinii. La insistenţele dînsului deci, imediat după ce mi-am dus familia acasă, pe la orele 21, 1O am alergat cît mai repede înapoi, la Sediul Poliţiei Municiapale, unde dînsul mi-a spus să aştept puţin, dar am avut de aşteptat mai mult timp pîna a sosit primul ofiţer de poliţie, care dupţ ce m-a ăntrebat despre starea de fapt, mi-a cerut datele maşinii, şi spunînd că în asemenea cazuri treaba este foarte serioasă, şi trebuie ca să-şi cheme mai mulţi colegi (Chiar un criminalist!), pentru ca să mergem la faţa locului unde mi-am parcat ulitima dată maşina şi acolo să deschidă o anchetă. Fiind vineri seara, aceşti colegi de-ai dînsului nu au putut sosi la sediu imediat, şi a trevuit să facem mai multe tururi în oraş cu maşina, şi chiar să revenim la sediu, pînă cănd s-a strîns toată echipa. Un coleg (ofiţer, sau agent, cred eu) a reuşit foarte greu să vină la locul ăntălnirii din faţa ambasadei Ungariei, şi cînd s-a urcat în maşina, cu care n-am deplasat la locul unde eu î-mi amintisem că mi-am parcat automobilul meu, am simţit că este ăn stare de ebrietate şi din mirosul respiraţiei, şi din felul ăn care folosea cuvinte foarte vulgare.
După ce, în sfîrşit, am ajuns seara tîrziu în parcare, acest domn tînăr (agent, sau ofiţer...) a început să mă întrebe iarăşi lucruri pe care i l-eam spus deja în maşină, pe un ton foarte sver şi sec şi fără ca să-şi întoarcă măcar capul spre mine, mi-a cerut ca să îi predau imediat toate cheile maşinii, certificatul de înmatriculare al maşinii, şi celelalte acte ale maşinii, pe un ton iritant, care m-a jignit în profunzime şi care m-a făcut să mă gîndesc că aceşti domni tineri uneltesc ceva împotriva mea, şi vor să î-mi pregătească ceva rău, deşi domnul ofiţer care a sosit prima dată la biroul de gardă al sediului poliţiei municipale, a fost amabil şi a vorbit foarte frumos şi prietenos cu mine, şi deşi eu, nu mă simţisem vinovat cu nimic, pănă atunci. (Acest lucru m-a făcut să-mi aduc aminte chiar de interogatoriile fasciste la care ma-u supus de mai multe ori ofiţerii fostei Securităţi al regimului dictatorial comunist, descrise chiar în romanul care a apărut recent...) După ce am revenit din apartamentul locuinţei noastre, cu celelalte chei şi acte ale maşinii cerute de la soşia mea, ajungînd înapoi la locul de parcare, am constatat uşurat că ofiţerul cu limbaj vulgar şi care s-a purtat mai îninte cu mine de parcă aş fi un inculpat în crimă, a fost alungat de la faţa locului, de un alt domn mai în vîrstă (Probabil, chiar dumneavoastră...), al cărui mentalitate umană m-a liniştit, şi m-a făcut ca să colaborez mai departe cu încredere în bunăvoinţa şi profesionalismul ofiţerilor anchetatori, pentru ducerea la bun sfîrşit al unei asemnenea anchete (- Dacă aşa trebuie, fiindcă acesta este provedura legală, după spusele domnilor agenţi.), deşi eu nu i-am înţeles rostul, maşina mea veche, avînd o valorare în bani infirm de mică, fapt ce am adus şi la cunoştinţa domnilor ofiţeri. Nu vreau să mai lungesc cu vorba descriind toate impresiile şi stările psichice ale mele din acea seară „ciudată” din 8 V. 2OO8. ci încerc să măr rezum la rostul declaraţiei mele şi plîngerii de preîntîmpinare.
După ce nu s-a făcut nimic în parcare, am ajuns la sediul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei Harghita, şi acolo n-e întîmpinat un alt ofiţier în civil, care era aşezat în faţa calculatorului, şi după ce mi-a trecut în calculator toate datele personale, a început să scrie un fel de cerere în numele meu, pe care î-mi citea şi cu voce tare, şi în care domnul ofiţer a insistat mult şi ferm ca să treacă în text faptul că eu aş cere Inspectoratului ca să î-mi caute şi să î-mi găsesacă maşina mennţionată, şi asta, împotriva faptului, că eu i-am declarat de mai multe ori, că eu încă nu sînt sigur şi nici nu pot să afirm sigur că maşina ar fi fost furată!!!
Plîngrea mea se datoreşte chiar acestui fapt, că anume, că, după ce acestui domn i-a fost raportată de către agenţii din teren, că maşina se află la parcarea din faţa locuinţei bunicii soţiei mele (Dînsul spunea că în faţa bloculi Nr 18, din strada Frăţiei, deşi bunica stă viyavi, în Strada Narciselor Nr. 2, şi de aceeia nu mi-am putut da seama imediat, că de fapt eu am lăsat-o acolo!), a început să mă întrebe că de ce nu sînt sincer cu dînşii, şi să-mi spună ca să mărturesesc sincer că ce am de ascuns, şi de ce nu vreau să le spun, că ce am căutat după ziua de luni (4 V. 2oo9) pe strada frăţiei, la fel ca securiştii în anii 80. Şi chiar după ce mia-m dat seama că Bulevardul Frăţiei 18 înseamnă parcarea din faţa locuinţei bunicii, şi imediat mi-am adus aminte, că de fapt am lăsat maşina acolo la 2 mai 2oo9, acest domn poliţist (Sef de birou, cred eu), mi-a declarat că terbuie să mă amendeze, cu o amendă de la 5OO la 2OOO lei pentru faptul că eu am indus în eroare şi am pus în alertă organele naţionale de poliţie!
- ÎNCĂ O-DATĂ DECI: ACEASTA MPOTRIVA FAPTULUI CĂ EU AM INSISTAT DE MAI MULTE ORI, pe cînd dînsul î-mi citea raportul său, că EU NU AM DECLARAT CĂ MAŞINA AR FI FOST FURATĂ!!!
Şi ca să revin luni, adică pe data de 11 V. 2OO9, la acest birou, pentru ca atunci dănsul să evalueze gravitatea situaţiei în care eu am adus Poliţia, şi să hotărească ce amendă minimă merit eu pentru această FAPTĂ!
Pe lînga faptul că eu nu măs simt cu nimic vinovat pentru faptul că am avut acest vid de memorie, şi în această stare, crezănd că este o abatere de la mersul normal a vieţii şi primind răspunsul negativ chira de la domnul viceprimar despre faptul că maşina nu a fost luată de căgtre consiliul local, îndeplinindu-mi datroria de cetăţean, în modul cel mai corect şi cel mai legal cu putinţă, am ţinut să aduc la cunoştinţa organelor de poliţie un fapt, care dacă ar fi fost real, ar fi putut să preyinte un pericol pentru societate, vreau să vă delrar următoarele:
1) Nu pot să afirm cu fermitate de sută la sută, dar am marea convingere, că dacă Ofiţerul de Serviciu de la Poliţia municipală nu ar fi insistat ca să revin chiar în acea seară ca să dau declaraţia – şi după care colegii au ţinut să o întreagă anchetă - ŞI ASTFEL AŞ FI AVUT POSIBILITATEA CA SĂ CHIBZUIESC ÎN LINIŞTE, pînă ăn a doua zi, precis că mi-aş fi adus aminte de faptul că am lăsat maşina în parcarea din faţa locuinţei bunicii soţiei. Şi dacă nu mi-aş fi amintit eu, şiar fi amintit fetiţele, cu care nici nu am avut timpul posibilitatea ca să stau de vorbă despre asta în acea dupămasă, căn am văzut că maţina nu este la locul în care eu am crezut că am parcat-o.
2) Dar sînt absolut sigur, că dacă domnii anchetatori în loc ca să mă pună să scriu imediat declaraţii, şi să mă întrebe numai de despre faptul că dacă sînt sigur că nu aş fi circulat cu maşina, după luni (4. V. 2OO9), dar în acelaş timp, dînşii nu mi-au pus nici o întrebare despre faptul că ce am făcut, cînd şi unde am circulat cu maşina înainte de luni (4. V. 2OO0), ŞI ăn acest caz, DACĂ AŞ FI PRIMIT O ÎNTREBARE ÎN ACEST SENS, în loc CA SĂ fiu constrîns ca să SCRIU DOUĂ DECLARAŢII ŞI ÎN PARALEL SĂ MAI FIU ATENT ŞI LA O A TREIA DECLARAŢIE trecută de altcineva în calculator citită cu voce tare, sînt absolut sigur, că mi-aş fi adus aminte de faptul că nu am circulat cu maşina nici pe data de 4 V. 2OOO.
(Pe toată durata scrierii acestor declaraţii, scrise aproape în paralel şi repede, - şi care după cum am aflat de la domnul ofiţer judiciar, de fapt ar fi putut deveni actele de delicvenţă ale mele, şi numai bunăvoinţa şi indulgenţa dînşilor a făcut, ca să nu fiu învinovăţit şi acuzat de dînşii de fals în acte pubilce! - , s-a insistat forate mult pe faptul că eu aş fi circulat cu maşina după luni, data de 4. V. 2oo9, şi ast fel raţiunea mea a fost obligată, ca să gîndescă după acesată logică, şi să se apere de fapt de nişte presupuneri, despre care ştiam bine că nu sînt adevărate.)
3) Şi sînt şi mai sigur, că, chiar în aceste condiţii - Absolut POTRIVNICE FUNCŢIONĂRII în bune condişiuni al MEMORIEI, deci AL UNEI GÎNDIRI LIMPEZI şi raţionale - mi-aş fi adus aminte de faptul că mi-am parcat maşina cu două zile mai repede şi în altă parte, dacă aş fi avut ocazia să discut despre acest lucru cu un specialist în limba mea maternă, adică în limba maghiară!
În consecinţă: NU CONSIDER CĂ AŞ FI ALARMAT ORGANELE DE POLIŢIE ÎN MOD IRESPONSABIL, ci chiar din contră: consider că în circumstanţele date, m-am comportat corect şi în modul cel mai pozitiv – colaborator şi cel mai legal cu putinţă!
Drept urmare: dacă voi fi amendat pentru acest lucru, adică pentru că am considerat că este în datoria mea de cetăţean român, ca să sesizez un lucru considerat în neregulă, şi pe mai tîrziu, anternat fiind de agenţi de poliţie într-o anchetă ciudată pentru mine, şi atunci am cosniderat, că lucrul cel mai bun, nu poate fi altceva decît o colaborare cît mai adecvată cu membrii şi salariaţii organelor de poliţie, DACĂ ACEST LUCRU MI-A FOST CERUT CHIAR LA MODUL INSISTENT CHIAR DE ACEŞTIA şi menţionînd că eu mi-am cerut scuze la modul cel mai onest cu putinţă de la domnii ofiţeri la care le-am stricat 2, maxim 2,5 ore din wikendul de vineri seară atît în scris şi oral, chiar în mai multe rînduri. (Nu am primit însă nici o cerere de scuză, pentru că am fost tratat fără respect - ca unul care a comis o faptă criminală... – de către un agent, sau ofiţer, ajuns tărziu în echipa de anchetă în stare de ebrietate. Din întîmplare numai dînsului i-am reţinut prenumele: Cadar, sau Kadar.),
VOI CONSIDERA această metodă de abordare a fenomenelor civice şi decizia iraţională şi inumană (Ca să nu scriu alte calificative...), de a mă amenda pentru un lucru, fiind nu numai normal ci chiar o obligaţie cetăţenească, drept un act anticonstituţional şi o violare a drepturilor omului,
ŞI VOI CONTESTA ACESDATĂ AMENDĂ nu numai la orgenele de Justiţie, mergînd dacă va fi nevoie, chiar şi pănă la Tribunalul Internaţional ci şi la organele de presă române şi maghiare şi la forurile politice şi civice pentru drepturile omului, şi la cele care luptă pentru drepturile de folosire a limbii maghiare în România, atît în Poliţie, cît şi în Justiţie!
Muţumindu-vă pentru atenţie şi înţelegere, rămîn cu respect:
Kozma Szilard. M. Ciuc, la 2009-05-11
_________________ Nem arra való a gondolkozási képességünk (kincse),hogy a pokollal (a karma hazájával) való kapcsolatunkat fenntartsuk általa, hanem arra, hogy Isten Országát megkeressük.. Kozma Szilárd asztrológus - http://www.kozmaszilard.hu/
|
Belépés
GyIK
Keresés
